Si pe la ceasul al noulea, Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, Lama Sabactani?” adica: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?”(Mt. 27:46)


Abandonat, parasit... unele din cele mai grele cuvinte, stari, sentimente, pe care omul le poate vreodata experimenta. Lasat in urma, pe dinafara, scos din ecuatie, lasat in fata altarului, sunt doar cateva din expresiile inventate pentru a accentua poate aceasta stare de abandon.

Sentimentul acesta de abandon, l-am trait si eu, inca din pruncie. Daca lui Timotei Pavel ii spune, din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, in cazul meu ar fi din pruncie cunosti ce inseamna abandonul. La numai doi anisori, doi, dupa un calvar in viata familiei din pricina tatalui, acesta a luat tot, mobila, haine, lucruri, si a plecat. Mi-a luat jucariile, hainutele, lucrusoarele...totul. Am ramas numai cu ce aveam pe mine, un tricou ramolit si niste pantalonasi rupti. Mama la fel, cu ce era imbracata. Ne-a parasit, ne-a abandonat, a plecat si nici nu ne-a mai cautat.

La cote mai mari, l-au avut atatia in istoria noastra. Au trait abandonul frati de-ai nostri, cu numai cativa ani in urma. Ce repede uitam! La Centenarul Wurmbrand, acum cateva saptamani, o comemorare a victimelor, a lucrarii acestui om maret, am realizat inca o data, cata disperare, cat abandon au trait unii dintre ai nostri. Cu adevarat, memorialul durerii.., caci acestia au fost abandonati, parasiti, izolati, lasati in durerea lor.

Nici nu trebuie sa mergem asa de departe. Stim ce este abandonul fiecare din noi!

O femeie, o mama ce traieste toata viata cu sotul ei, pentru ca in final, acesta din urma sa plece. Cancer. Un sot, care se trezeste neputincios cu casa goala. Sotia a cunoscut pe altcineva. O mama, care isi plange amarul pentru ca fiica a fugit de acasa, cu un baiat ce l-a cunoscut cu doar cateva saptamani in urma. Un barbat, care are o familie numeroasa, caruia i se desface contractul de munca. Un prieten apropriat, care discuta lucrurile cele mai intime despre tine cu altii.

O batranica, mama si bunica care este data in grija unui azil de batrani. Copii nu o mai recunosc, n-au nevoie de ea, nu o mai viziteaza. Daca ati uitat de lucrurile astea, vizitati un azil, un orfelinat, un spital de boli incurabile sau poate vecinul cu care locuiesti pe scara, sau poate pe cei din casa ta. Nu sunt departe de noi. Sunt tineri basarabeni chiar langa noi, a caror viitor le este furat chiar de tara in care s-au nascut si nimeni nu intervine. Cu totii simtim acest sentiment de abandon, de \"lasat pe dinafara\", parasire, de \"n-ai importanta\", de \"nu-mi pasa de tine\", \"nu mai am nevoie de tine\", \"esti un rebut\".


Biblia vorbeste cu nonsalanta de astfel de cazuri. Nu se sfieste.

Moise a stiut ce inseamna abandonul. Fuge din casa lui, de langa neamul sau. Blamat de ai sai, fugar, in pustie. Se stabileste in Madian. Aici ori e egiptean ori e evreu.. e pe langa. Nici nu stie.Ce stie e tocmai faptul ca e abandonat. Dumnezeu nu prea raspunde. 40 de ani a trebuie sa stea fara nimic concret. Care-i treaba... Se insoara totusi, dar parca tot singur e, strain. Si numele pe care il pune copilului e seminficativ:

Exod 2:22 Ea a nãscut un fiu, cãruia el i-a pus numele Ghersom (Sunt strãin aici) „cãci” a zis el „locuiesc ca strãin într-o tarã strãinã.”

Iov, la fel. Fii si ficele sale, averea sa, tot ce avea, sanatate, totul i-au fost luate. A stat Iov in durerea sa, abandonat parca de Dumnezeu, uitat. Prietenii apropriatii il dispretuiau, zile n-au vorbit nimic cu el, caci, mare ii era durerea, spune Biblia.

Intr-o pestera Domnul il intalneste pe Ilie. Ce faci tu aici Ilie? Doamne, am fost plin de ravna pentru Tine. Ei te-au parasit! Si,... sunt asa de abandonat, de parasit!...Am ramas numai eu singur si cauta sa-mi ia viata!

Dima, colaboratorul lui Pavel,”tovarasul de lucru” zice Pavel despre el, acela care l-a insotit in lucrarea sa, l-a parasit. Lucrarea sa nu a fost de conjunctura. Peste sase ani il insotise pe Pavel. A suferit impreuna cu el, a fost cu el.

2 Tim 4:9, 10 Cautã de vino curând la mine.Cãci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a pãrãsit, si a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.

M-a parasit, intr-un context cand vorbeste despre slujire, in care Pavel spune ca unul a plecat iar altul a fost trimis, motiv pentru care solicita lui Timotei si Marcu sa vina degraba pentru ca ii sunt „de folos pentru slujba” Dima, s-a dus la Tesalonic(loc comercial, politic, cultural). De ce m-a parasit?Ne spune Ioan \\\" Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El\\\" (1 Ioan 2:15). De aia! Prin moment grele a trecut Pavel.

Tot Pavel vorbeste ca la un moment dat, la primul sau raspuns de aparare, toti l-au parasit. El spune ca face parte dintre aceia care „sufera de foame, de sete, de goliciune, chinuiti, de umbla din loc in loc..gunoiul lumii acesteia, lepadatura tuturor.”


Dar, mai mult decat oricine, de departe cel mai groaznic, mai adanc sentiment de abandon, nu l-a trait o vaduva ce si-a pierdut si fiul, o mama care a ramas singura, un copil ce a ramas pe drumuri, ci L-a trait Domnul Isus Christos.

Te-ai gandit cat de singur era Isus. Multimi il urmau, ucenici, si totusi asa de singur. Fara locusorul Lui, fara casa lui, fara barca lui. Multimi il urmau, dar nu il intelegeau. Ucenicii Sai, la fel.

La un moment dat zice, „daca nu veti manca trupul meu, si nu veti bea sangele meu nu sunteti urmasii Mei.” Noi suntem evrei, nu ne spurcam in halul asta! Nu ma refer la asta. Si multi l-au parasit. E prea de tot. S-a intors spre ucenici apoi..\"voi nu plecati?\" \"La cine sa ne ducem. Tu ai cuvintele vietii vesnice.\" Petru a inteles. 12 au ramas. Unul era fiul pierzarii, si la momentul potrivit, l-a parasit. Cu 11 s-a retras.

Din 11 a luat 3 si s-a dus in gradina sa se roage si ei au adormit. Multimea a venit sa-L aresteze si toti au fugit, l-au parasit in cele mai grele momente. Doi au mai ramas. Petru si Ioan. Apoi Petru l-a parasit, s-a lepadat de El.

Dar Domnul Isus a zis, cu totii veti fugi, ma veti parasi, dar “Tatal Meu e cu Mine; tatal nu M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut. (Ioan 8). Tatal este cu Mine!!!

Matei 27:45, 46

Hristosul lui Dumnezeu era pe cruce. Un soldat, luase deja ciocanul si pe rand a batut in mainile si picioarele Sale. Ridicandu-L pe cruce, a fost asezat tocmai in acea pozitie pentru care a venit sa moara, intre om si Dumnezeu. Un preot pe propriul altar. Statea spanzurat in lumina pana cand un intuneric gros a acoperit pamantul. Nu a fost o furtuna de nisip sau o eclipsa. Era un intuneric supranatural ce a tinut 3 ore. Un intuneric in miezul zilei. Era ca si cum toata creatia simtea impreuna cu Creatorul.


O marturie din Egipt din exact timpul acela, istoricul Dionisie scrie despre intunericul acela ca „Ori Dumnezeul naturii sufera, ori lumea cunoscuta se prabuseste in ruina”

Cum sa nu fie cerul intunecos. Oamenii ucid cu sange rece Lumina Lumii

Universul se zbate. Dumnezeu a zis...Amos 8:9,10” În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face sã asfinteascã soarele la amiazã, si voi întuneca pãmântul ziua nãmeaza mare. Vã voi preface sãrbãtorile în jale, si toate cântãrile în bociri pentru morti, voi acoperi toate coapsele cu saci si voi face toate capetele plesuve; voi arunca tara într-o jale ca pentru un singur fiu, si sfârsitul ei va fi ca o zi amarã.”


3 ore solemne, si gandul ti se duce la zilele cand evreii erau in Egipt si Dumnezeu aducea judecata asupra egiptenilor? A noua plaga , nu 3 ore ci 3 zile de intuneric. Asa de intuneric incat puteai sa-l pipai. Dar asta era numai introducerea placii cu numarul zece, o introducere intr-o atmosfera puternica pentru ca ..urma moartea. Daca mielul nu era sacrificat, copilul murea.

3 ore de intuneric... Minunati-va!!! Ar fi trebuit sa trec de la casa la casa si moartea sa va cuprinda, dar fiul Meu, Mielul lui Dumnezeu a fost sacrificat. \"Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.\"


Domnul Isus a vorbit de cel putin trei ori inainte ca acest intuneric sa se lase. In timp ce era rastignit, Domnul Isus li s-a adresat: Tata iarta-i ca nu stiu ce fac.” (Luca 23:34). El a vorbit talharului de pe cruce si l-a asigurat de locul care ii era pregatit.(Luca 23:39-43), Si-a lasat mama in grija ucenicului Sau preaiubit, Ioan(Ioan 19:18-27). Insa cand intunericul a venit, Domnul Isus a tacut pentru trei ore. Dupa 3 ore, Isus a strigat, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit? Un citat direct din Ps 22:1. In acest timp de intuneric Isus a fost facut pacat pentru noi. (2 Cor 5:21).

Tata iarta-i ca nu stiu ce fac. Te-ai fi astepat la aceste cuvinte. Domnul Isus ne-a spus ca trebuie sa ne iubim dusmanii.

Si te-ai fi asteptat ca Domnul Isus sa se intoarca spre hotul, talharul de pe cruce, si sa-i zica „astazi vei fi cu mine in cer, in rai”, pentru ca Domnul a venit sa dea viata vesnica. Fiul omului nu a venit sa judece lumea ci sa o mantuiasca.

Si cand se uita la Ioan si la Maria…femeie iata-ti copilul, fiule, iata-ti mama. Te-ai fi asteptat sa spuna asta. Domnul Isus a implint Legea si Lege spune sa-ti onorezi parintii.

Dar ce zice Domnul Isus acum te uimeste. Eli Eli, Lama Sabactani. Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit. Pai, Tata, nu mai esti cu Mine?????Unde esti, de ce m-ai parasit?!?!

Isus, lumina lumii moare in intuneric. Din intunericul Calvarului..striga spre Dumnezeu. El striga!!!! Cu ultimele forte, in slabiciunea Sa.Un strigat al durerii, al abandonului...

„A strigat cu glas tare” Soldatii, cei ce erau acolo nu si-au zis...Ce, ce-ai zis ?zi mai tare ca nu aud.Cu totii au auzit!!! A strigat Fiul lui Dumnezeu in durerea Sa si fiecare a auzit bine, foarte bine. De aici avem cuvantul mega, megafon si celelalte!

Ioel 3:15, 16 Soarele si luna se întunecã, si stelele îsi pierd strãlucirea. Domnul rãcneste din Sion, glasul Lui rãsunã din Ierusalim, de se zguduie cerurile si pãmântul. Dar Domnul este scãparea poporului Sãu, si ocrotirea copiilor lui Israel.


Oare fiecare dintre noi, n-am intreba la fel.”Da, Domne...de ce pe El, pe Fiul tau. Abandoneaza-i Doamne pe nemernici, pe ticalosi, pe jegosii lumii acesteia care te injura, care te necinstesc, abandoneaza-ma pe mine, ca-s un nenorocit si-mi bat joc de viata mea, prin felul in care mi-o traiesc, dar nu, nu pe Fiul Tau. Nu-l abandona pe Acela in care Tu ai spus ca iti gaseste toata bucuria, Acela despre care ai spus ca e placerea Ta, Acela care a ascultat in toate zilele vietii Sale de voia Ta, Acela care a ascultat fara cracnire. Abandoneaza-i pe ei. El e Neprihanitul Tau!

Dar de ce????

Oare nu a zis David Ps. 37:25 Am fost tânãr, si am îmbãtrânit, dar n-am vãzut pe cel neprihãnit pãrãsit, nici pe urmasii lui cersindu-si pâinea.

David nu stia ce vorbeste. Habar n-avea. Pai daca Fiul Tau e abandonat...

Ba, stia David ce spune. In clipa aceea Domnul Isus nu era neprihanit. In clipa aceea era cel mai mare hot, cel mai mare adulterin, cel mai mare ucigas, talhar, dar nu din pricina lucrurilor pe care le-a facut. Nu!Nicidecum! Ci din pricina lucrurilor pe care le-a luat asupra Sa.

1 Petru 2:41 El a purtat pãcatele noastre în trupul Sãu, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fatã de pãcate, sã trãim pentru neprihãnire; prin rãnile Lui ati fost vindecati.

Pacatele noastre. Pacatul meu l-a adus pe Dumnezeu in starea aceasta.

Pacatul!!!!

Dar de ce Doamne? Oare nu asa s-a intamplat si cu Avraam si cu Isaac? Oare n-ai gasit tu solutia.Intotdeauna gasesti solutia! Pe Avraam L-ai impiedicat sa-si ucida Fiul! De ce n-ai impiedicat asta si cu Isus? Un berbece nu era de ajuns...? Nu! Nimeni nu putea sa-I ia locul. Jertfa Sa este unica.

Ora in care s-a frant, e tocmai ora in care la templu se aducea jerta. La o aruncatura de durere, un preot imbracat in haine preotesti, ia viata unui mielusel, il aduce ca jertfa, nestiind ca ceea ce face el acolo...e asa de inutil!!! Dumnezeu in clipa aceea nu se uita la mielusel, ci la Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii (Ioan 1:29) Berbecele, jerfele, doar acopereau pacatul, asa se traduce din ebraica...acopereau pentru o vreme pacatele. De asta in fiecare an trebuia adusa. Jerta Domnului Isus a fost odata pentru totdeauna.

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai parasit???


Grozavia Pacatului!!!

In ps 22:2 ni se sugereaza o perioada de lumina si una de intuneric; si in 22:3 se accentueaza sfintenia lui Dumnezeu. Cum ar putea un Dumnezeu sfant sa priveasca la Fiul Sau care a devenit pacat?

Isus cel preaiubit, abandonat de Dumnezeu. Modelul iubirii este considerat cel mai mare ucigas. Cel ce e modelul puritatii e considerat, cel mai mare adulter. Cel a carui e mai presus de alt nume e considerat ca cel mare blasfemiator, cel ce e Domn al sabatului, e considerat ca un calcator al sabatului,

Cand Dumnezeu a luat pacatul lumii cumva asupra Sa, Dumnezeu Si-a abandonat Fiul. Asta e pacatul! Pacatul e singuratate, abandonare. Poruncile lui Dumnezeu, chiar cele zece nu-s cele zece sugestii. Pacatul provoaca durere.

Pacat separa pe om de Dumnezeu, si ii da singuratate. Si cat de singur te poti simti fara Dumnezeu.

Separa pe om de om. Lucreaza in viata noastre. Parinte de copil, sot de sotie, prieten de prieten, frate de frate.

Pacatul separa si pe om de sine insusi. Oare n-ati vazut oameni ce merg pe strada pierduti de sine. Singuratate!

”Macar nu voi fi singur in iad, zic unii…” Nu! Nu nu e companie in iad. E un loc al intunericului, al singuratatii, si vor zice de ce m-ai parasit, si vor sti raspunsul. Pentru ca l-au abandonat pe Dumnezeu, traind in pacat.

Iadul e un loc al abandonului, al separarii vesnice.”In intunericul de afara, unde e plansul si scrasnirea dintilor”(Matei 8:12) Oare nu acest intuneric l-a luat Domnul Isus asupra Sa? Oare nu asta a insemnat acel intuneric?


El a rezolvat intotdeauna problema pacatului. In gradina Edenului, cand Adam si Eva au pacatuit, Dumnezeu i-a alungat din gradina. Dumnezeu a rezolvat problema pacatului.

Dupa cadere pacatul a devenit asa de urat, incat a trebuit sa inunde pamantul.Potopul. Dumnezeu a rezolvat problema pacatului.

Sodoma si Gomora. Asa de uracioase, incat Dumnezeu le-a judecat. El a curatat totul, Fiecare persoana, animal, cladire , planta, copac. Dumnezeu a rezolvat problema pacatului. Cand Biblia spune despre ce a vazut Avraam, se zice ca a vazut un fum gros ce se ridica de pe pamant. Canaanul, loc dezgustator. Dumnezeu a nimicit populatiile de acolo. A rezolvat problema pacatului

Cand Isus a fost lasat pe cruce, Dumnezeu a rezolvat problema pacatului! Blestemul pacatului era asupra Sa. Expus la mania, judecata lui Dumnezeu. A trecut prin aceasta pustie a singuratatii pentru a rezolva problema pacatului.

Cand pacatul lui Israel era transferat asupra unui tap pentru Azazel, era alungat in singuratatea, pustia desertului, in separare. Acelasi lucru si pentru Fiul lui Dumnezeu. In sfintenia Sa, asta a fost modul in care a rezolvat problema.


El a rezolvat problema pacatului, a fost parasit, abandonat, lasat sa moara.. pentru tine! Esti departe de Dumnezeu? Departe de ai tai, departe de tine insuti. Pacatul e problema! El a luat pacatul tau asupra Sa. Abandonat, ca sa ne putem abandona in mainile unui Dumnezeu iubitor si niciodata sa nu fim singuri. Abandonat ca sa il putem regasi pe El si odata cu el pe noi insine. Abandonat ca sa putem fi inclusi intr-o asa familie grozava. Abandonat, ca intr-un final sa fim cu El in slava, cu sfintii Sai.


Max Lucado vorbeste despre un cuplu Alan si Penny Mcllroy ce au adoptat doi copii.

Saleena, unul din copii adoptati e un copil provenit dintr-o mama dependenta de cocaina. Supradoza injectata de mama sa a lasat copilul cu infirmitati grave. Nu auzea, nu vedea, nu vorbea, nu putea sa se miste. Familia a adoptat-o la sapte saptamani. Doctorul i-a dat un an. In momentul in care Max ii vizitase ea traia de sase. Al doilea copil, Destiny era de un anisor, insa la fel, fara sa se poata misca, vegetativ, culcat intr-un patut. Specifica el,...parintii adoptivi niciodata nu o sa le poata auzi glasul, niciodata nu o sa poata primi un sarut de la copilasii lor. Nu-si vor vedea copii la scoala duminicala, la cor, crescand, sanatosi. Ei ii imbaiaza, ei ii schimba, ii ajuta cu aparatele, ei fac totul pentru ei.

Ce fel de dragoste e asta? Ce fel de dragoste primeste dezastrul in casa sa? Ce fel de dragoste se uita la asa fiinte, la calamitate, la infirmitati si spune „Ii luam noi. Ii vom ingriji noi!”

Cand ajungi la un cuvant care sa descrie asa o dragoste, daruieste-l lui Christos. Eram niste abandonati, calamitate, vegetativi din punct de vedere spiritual, in pacat. Dar, Christos, pe cruce, ne-a imbratisat. El nu te va parasi. El e cu tine. El vrea sa fie cu tine pentru toata vesnicia.

El a fost parasit si dispretuit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, doar pentru singurul motiv ca noi sa nu fim nici parasiti, ca suferintele noastre sa treaca asupra Sa.

Noi meritam sa fim parasiti de Dumnezeu, uitati, indepartati. Pacatele noastre, ce gandim, ce simtim, ce suntem, ce facem cu ce ne-a dat Dumnezeu ne condamna. Noi meritam. Daca ar zice azi totusi Dumnezeu: Te parasesc!, n-am avea nici un argument. Da! Merit asta. E cineva care nu merite sa fie parasit de Dumnezeu!

Meriti sa ajungi in intuneric, in iad. Meriti! Dar El doreste ca tu sa ai viata! Si El promite celor ce sunt ai Sai: Niciodata nu te voi lasa, cu nici un chip nu te voi parasi…” Indiferent cat de grav ai fi gresit, Eu nu te voi parasi. Chiar daca oamenii vor pleca de langa tine, Eu nu te voi parasi. Atunci cand te simti asa de abandonat si singur, Eu sunt Acolo!

Abanonat pentru tine!

-Marius Zarnescu-